Ce sa si faci sa fie bine ? Pare ca orice ai face nu esti destul de bun, orice ai face se gaseste cineva sa te critice, sa incerce sa te schimbe pana te doboara. Se face ca acea persoana sa fie picatura care umple paharul plin de mizerii si de toate tampeniile din viata ta. 

De ce o lasi sa te distruga ? Iti vine sa ramai acolo, la pamant, sa nu te mai ridici niciodata, sa astepti o minune care e clar ca nu va veni pentru ca ai tu nevoie de ea. 

Intr-un final, de la pamant, realizezi ca ai trait din iluzii. Fericirea e o iluzie, o stare de moment, nu tine niciodata, iar cei ce spun ca sunt fericiti nu sunt decat niste ipocriti indoctrinati cu iluzii. 

Totodata, nu exista nici persoane care sa ramana langa tine. Suntem niste animale ghidate de instinct, care plecam mereu in cautarea a ceva nou. Dragostea e si ea o iluzie, poate mai devastatoare ca fericirea. 

Realitatea e alta, desi ne e greu s-o recunoastem, o stim cu totii. Realitatea e cruda, iar cand descoperim asta, devenim la fel ca ea, cruzi, reci, indiferenti, fara sentimente. Alt mod de a supravietui eu nu vad.

eu ? insuportabila.

Ma simt pierduta, fara scapare, intr-un univers paralel. Si cum era de asteptat, nu poate ajunge nimeni la mine oricat ar incerca.

 Imi doresc sa ma salveze cineva, imi doresc sa imi intinda o mana si sa-mi spuna: " gata, s-a terminat, esti bine acum, o sa am eu grija de tine ! ". 

Dar nu se intampla asa. Atunci cand simt ca cineva e gata sa ma aduca pe o linie de plutire, in secunda urmatoare dispare orice sentiment de salvare, dispare totul, iar eu raman in continuare cu mine.. 

Sunt o prezenta insuportabila. O companie neplacuta. Cum m-as putea astepta sa fie cineva langa mine cand nici macar eu nu sunt capabila sa ma suport ? 

Poate ca cer imposibilul, poate ca ma insel mult in privinta a tot ce ma inconjoara, poate ca nu o sa fie totul bine asa cum tind mereu sa cred. 

Nu, chiar nu o sa fie totul bine. O sa fie totul al dracu' de greu. Pana acum a fost usor, acum ma lovesc de toate, acum imi doresc sa ma intorc la zilele "grele" din alte vremuri, acum nu mai sunt sigura de nimic si de nimeni, acum am ramas eu cu prezenta mea insuportabila !

Iubirea.

 

Iubire e atunci cand adormi cu el in gand, fiind ultima persoana la care te-ai gandit.

Iubire e atunci cand te trezesti, iar primul care iti vine in minte e el.

Iubire e atunci cand vrei sa stii tot timpul ca el e bine.

Iubire e atunci cand ii porti mai multa grija decat iti porti tie.

Iubire e atunci cand esti si tu trista doar pentru ca el e trist. 

Iubire e atunci cand esti tu fericita doar pentru ca il vezi pe el fericit.

Iubire e atunci cand zambesti cand il vezi. 

Iubire e atunci cand inima iti bate mai repede cand e langa tine. 

Iubire e atunci cand iti doresti sa fie mereu langa tine. 

Iubire e atunci cand iti doresti sa-i auzi vocea.

Iubire e atunci cand el e perfect in ochii tai.

Iubire e atunci cand esti langa el si iti e de ajuns sa-l privesti.

Iubire e atunci cand iti e frica sa nu-l pierzi.

Iubire e atunci cand realizezi ca pe el l-ai cautat pana acum, ca el e tot ce ti-ai dorit.

Iubire e atunci cand iti dai seama ca iti poate schimba el toata starea. 

Iubire e atunci cand ti se inmoaie picioarele cand te suna. 

Iubire e atunci cand ti se taie respiratia cand se uita in ochii tai. 

Iubire e atunci cand nu poti dormi linistita doar pentru ca nu ti-a zis el "noapte buna". 

Intr-un final incepi sa-l iubesti cu adevarat. Iar cand nu-ti mai dai seama de ce-l iubesti, atunci inseamna ca-l iubesti cu adevarat ! Nu trebuie sa stii de ce, doar iubeste-l !

how can this be possible ?

Cum am ajuns aici ? Eram .. Eram alta persoana.

 Eram o copila, cu un suflet mare, care arata tot timpul cat de mult ii pasa de cineva, care ar fi dat totul pentru binele celor din jur, in dictionarul meu nu exista cuvantul "nu", nu puteam refuza cand mi se cerea ajutorul, eram disponibila la orice ora din zi si din noapte pentru oricine avea nevoie de mine si iertam .. Iertam orice greseala.

 Zambeam mult. O da, chiar zambeam mult.

 Insa noptile-mi erau incetosate de lacrimi, nesemnificative ce-i drept, dar erau lacrimi care la momentul acela parca-mi distrugeau lumea .. 

Ce mai conta ? A doua zi ma puteam afisa cu acelasi zambet pe fata, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. 

Dar eram bine. Simteam .. Ma simteam plina de viata. 

Acum ma simt lipsita de mine.

Nu mai sunt bleguta aceea de acum ceva timp.

Am ochii larg deschisi, am un lacat pe inima, am un scut care ma protejeaza de minciuni, am o masca pe care o port in fiecare zi pentru a-mi ascunde adevarata fata. Prefer ca lumea sa ma considere rece, dura, decat sa vad din nou cum e sa insemni.. nimic.

Calc-o !!

Accelereaz-o ! Pana la fund ! Du-ma departe ..

Asa cum nu a reusit nimeni sa o faca pana acum. Asa cum poate nu o sa reusesti nici tu, dar macar incearca.

Si incearca sa nu ma mai aduci inapoi niciodata. Incearca sa ma duci undeva departe unde nu ma cunoaste nimeni, unde nu imi stie nimeni povestea, unde pot sa incep o viata noua.

 Du-ma departe de toate amintirile !

Nu vreau sa-l mai vad. Nu vreau sa-i mai vad chipul care ma face sa tremur cand ma priveste, nu vreau sa-i simt atingerea care imi da fiori, nu vreau sa incep sa vorbesc iar despre el cum o fac acum.

Tu doar accelereaz-o ! Nu imi pasa daca nu ma mai intorc niciodata, cum nici lui nu-i pasa ! Nu-mi pasa daca se termina totul acum. Doar du-ma departe, orice ar fi sa se intample ..

it was a time when..

 Cât rău poți face? Încă nu ți-ai dat seama că trebuie să te oprești?
  

La început îmi plăcea. La început mă atrăgea urma asta de răutate. Nici nu știu de ce ( masochistă gen ).  

  

Sau poate că erai altfel față de toți ceilalți din jurul meu.. 

Sau poate că eu am fost altfel față de toți ceilalți care te judecau fără să te cunoască cu adevărat. Poate că eu am încercat să îți văd latura bună. Poate că eu am știut că, totuși, ești o persoană deosebită.. O persoană care nu ar face rău cuiva, intenționat. O persoană care a trecut prin multe și acum se ascunde în spatele unei măști. 

Poate ..

 La început îmi plăcea.. Acum doare din ce în ce mai tare. Acum m-am săturat.

happiness

Intreaba-ma ce-mi doresc cu adevarat si o sa-ti raspund ca-mi doresc sa fiu fericita. 

Imi doresc sa experimentez fericirea, sa o simt in fiecare miscare pe care o fac, sa o respir, sa gust din ea, sa traiesc cu ea in fiecare zi, sa nu ma plictisesc niciodata de ea.

Dar nici nu am apucat sa fac bine cunostinta cu ea, ca a si plecat, iar cand ne-am intalnit urmatoarea data, a trecut pe langa mine fara sa ma bage in seama, fara sa ma salute macar.. Imi uitase numele, uitase ca ne-am cunoscut odata.. Si a plecat. Am strigat dupa ea, dar nu m-a auzit. Am cautat-o mereu, in fiecare zi, in fiecare minut, dar in zadar. N-am mai gasit-o. 

Nu sunt genul care sa se dea batuta, tocmai de aceea o s-o caut tot timpul, intruna, mereu. Pentru ca i-am simtit atingerea odata si de atunci nu mi-o mai pot scoate din minte. Si chiar daca ar fi sa se intoarca la mine si sa stea doar cateva zile, as primi-o cu inima deschisa, numai daca mi-ar promite ca s-ar mai intoarce din cand in cand pe la mine .. 

O sa te caut ! Iti promit !