hospital - a doua zi

Era ora 8 fără 20 de minute. O văd pe Alina. Vai, simt pe cineva cunoscut aproape. Îmi venea să mă ridic din pat şi să mă duc la ea s-o iau in braţe să nu-i mai dau drumul. Vine la mine şi-mi spune tristă " piticule, mi-a dat domnul doctor mesaj şi m-a pus să-ţi iau iar sânge că nu ţi-au ieşit bune analizele la ficat şi vrea să le repetăm. "

Nu din nou .. Apoi îmi spunea cât de bucuroasă e că n-am mai făcut febră şi îmi zâmbea aşa prietenoasă..

Mai târziu îl văd pe Octavian intrând. Mă ridic, mă întreabă cum sunt şi îmi zice că se întoarce imediat. Mă trezisem mai deprimată ca niciodată şi mă simţeam atât de singură încât mi-aş fi dorit să adorm, să uit de tot şi dacă era posibil să nu mă mai trezesc o săptămână, dar nu s-a întâmplat asta şi a trebuit să rezist ..

Am văzut studentele de la Medicină şi-mi doream să nu fie cazul meu cel discutat azi. Intră şi Octavian şi vin la patul meu. Se putea să am şi eu puţin noroc ? În niciun caz !

Au discutat şi au tot discutat, am auzit ce nu voiam să aud, am auzit despre tot felul de boli de la care aş fi putut face acel lichid la plămân şi am picat şi mai rău în depresie. Rezultatele de la lichidul pleural veneau abia la 14.30, simţeam că  nu mai rezist.

După ce au plecat studentele, Octavian a venit la mine şi mi-a explicat că nu trebuie să ascult tot ce vorbesc ei, vorbesc doar ipotetic, eu nu am ce au zis ei acolo. Nu ştiam ce să mai zic, voiam doar să plâng, să plâng, iar el şi-a dat seama. S-a uitat în ochii mei şi mi-a zis " te rog să nu începi să plângi, jur că dacă te văd plângând, plâng şi eu ". Clar nu mă mai puteam abţine şi îl văd cum se ridică şi se duce la alta pacientă.

Mai târziu aflu că vine mama şi stă cu mine în spital. Începeam să-mi revin. M-am ridicat din pat, m-am machiat şi aşteptam rezultatul lichidului. La 14.30 intră Octavian in salon. Mă luase cea mai mare panică şi i-am spus că dacă e de rău nu vreau să ştiu ! Îmi zice să mă calmez, cea mai gravă boală ce o puteam avea a fost eliminată, dar trebuie să ma duc sa fac si o tomografie la torace.

Îmi dă halatul lui, are grijă să vină cineva cu mine la tomograf şi plec. Mi s-a spus clar că eu trebuie să stau 30 de minute, să nu mă panichez. Mi-au injectat o substanţă de contrast cu care sper să  nu mai am de-a face niciodată. Plec ameţită de la tomograf, îi las analizele unei asistente şi aştept, altceva nu mai aveam de făcut. Aşteptam să vină mama, aşteptam ziua de mâine, aşteptam ..

Seara, pe la 21.00, ies pe holul spitalului şi o văd pe mama. Îmi trecuse tot ! Eram.. fericită ! Mama era cu mine ! Am vorbit o gramadă şi ne-am înghesuit în patul meu, dar am dormit, chiar am dormit ! Mă simţeam în siguranţă ..