hospital - a doua zi

Era ora 8 fără 20 de minute. O văd pe Alina. Vai, simt pe cineva cunoscut aproape. Îmi venea să mă ridic din pat şi să mă duc la ea s-o iau in braţe să nu-i mai dau drumul. Vine la mine şi-mi spune tristă " piticule, mi-a dat domnul doctor mesaj şi m-a pus să-ţi iau iar sânge că nu ţi-au ieşit bune analizele la ficat şi vrea să le repetăm. "

Nu din nou .. Apoi îmi spunea cât de bucuroasă e că n-am mai făcut febră şi îmi zâmbea aşa prietenoasă..

Mai târziu îl văd pe Octavian intrând. Mă ridic, mă întreabă cum sunt şi îmi zice că se întoarce imediat. Mă trezisem mai deprimată ca niciodată şi mă simţeam atât de singură încât mi-aş fi dorit să adorm, să uit de tot şi dacă era posibil să nu mă mai trezesc o săptămână, dar nu s-a întâmplat asta şi a trebuit să rezist ..

Am văzut studentele de la Medicină şi-mi doream să nu fie cazul meu cel discutat azi. Intră şi Octavian şi vin la patul meu. Se putea să am şi eu puţin noroc ? În niciun caz !

Au discutat şi au tot discutat, am auzit ce nu voiam să aud, am auzit despre tot felul de boli de la care aş fi putut face acel lichid la plămân şi am picat şi mai rău în depresie. Rezultatele de la lichidul pleural veneau abia la 14.30, simţeam că  nu mai rezist.

După ce au plecat studentele, Octavian a venit la mine şi mi-a explicat că nu trebuie să ascult tot ce vorbesc ei, vorbesc doar ipotetic, eu nu am ce au zis ei acolo. Nu ştiam ce să mai zic, voiam doar să plâng, să plâng, iar el şi-a dat seama. S-a uitat în ochii mei şi mi-a zis " te rog să nu începi să plângi, jur că dacă te văd plângând, plâng şi eu ". Clar nu mă mai puteam abţine şi îl văd cum se ridică şi se duce la alta pacientă.

Mai târziu aflu că vine mama şi stă cu mine în spital. Începeam să-mi revin. M-am ridicat din pat, m-am machiat şi aşteptam rezultatul lichidului. La 14.30 intră Octavian in salon. Mă luase cea mai mare panică şi i-am spus că dacă e de rău nu vreau să ştiu ! Îmi zice să mă calmez, cea mai gravă boală ce o puteam avea a fost eliminată, dar trebuie să ma duc sa fac si o tomografie la torace.

Îmi dă halatul lui, are grijă să vină cineva cu mine la tomograf şi plec. Mi s-a spus clar că eu trebuie să stau 30 de minute, să nu mă panichez. Mi-au injectat o substanţă de contrast cu care sper să  nu mai am de-a face niciodată. Plec ameţită de la tomograf, îi las analizele unei asistente şi aştept, altceva nu mai aveam de făcut. Aşteptam să vină mama, aşteptam ziua de mâine, aşteptam ..

Seara, pe la 21.00, ies pe holul spitalului şi o văd pe mama. Îmi trecuse tot ! Eram.. fericită ! Mama era cu mine ! Am vorbit o gramadă şi ne-am înghesuit în patul meu, dar am dormit, chiar am dormit ! Mă simţeam în siguranţă ..

hospital - prima zi

 Am intrat în spital şi parcă simţeam tot ce urma să mi se întample. Inima-mi bătea mai tare, picioarele mi se înmuiaseră, abia respiram. Am tăcut si am încercat să-mi ascund toată starea asta de nelinişte.

" Vezi că Octavian e mai nebun, mai zăpăcit, dar e un doctor bun. Oricum, nu te aştepta să fie prea apropiat de tine.. "

O da, mă ajuţi dragă matuşă, să ştii că nici nu sunt mai panicată !
Înţelesesem că are ore cu studenţii până la 11.. Să mai aştept atât ? Voiam doar să plec mai repede acasă, să-mi ia sânge ( partea de care eram cea mai speriată ) şi să plec.
Într-un final apare si doctorul de care auzisem că nu va fi aşa apropiat de mine, Octavian, pe numele lui cel mic şi cum îmi place mie să-l numesc. Intru în cabinetul lui împreună cu matuşa mea, iar el cu asistenta lui, Alina. Mă pune să-i explic ce caut acolo, ce-am păţit. Îi explic şi încearcă să ma convingă să rămân câteva zile în spital, că nu se poate să plec. Când am auzit, dintr-o data mă simţeam genial, nu mai aveam nimic.

Dar nu era Octavian cel de care îmi spusese toată lumea că e zăpăcit şi nu o să mă prea bage în seamă. Era un Octavian care vorbea frumos cu mine şi care îmi voia atât de mult binele şi simţeam asta. A fost un sentiment pe care nu ştiu dacă-l mai simţisem în ultimul timp.

În fine, a încercat să-mi explice, după ce mi-a recoltat sângele, că trebuie să fac o radiografie şi în funcţie de rezultatul de acolo îmi zice sigur dacă mă lasă să plec sau rămân internată. Am ştiut că o să rămân internată când am auzit asta..

După ceva timp îl văd pe Octavian alergând cu radiografia mea la un alt doctor, apoi la ecograf. Mă cheamă cu el şi începe şi spune în repetate rânduri " uită-te la ea, apoi uită-te la radiografie ! e imposibil ca o fată de 19 ani ca ea să aibă aşa ceva ! de unde ? " Tipa de acolo încearcă să localizeze ceva în plămânul meu şi la un moment dat tot ce-a zis a fost " da, uite-l aici " .. Eu, speriată, în timp ce Octavian îmi face semne cu un pix între coaste, întreb ce e şi mi se răspunde vag " nimic grav, puiule .. "

Îl urmez pe Octavian care mă întreba dacă am alergie la vreun medicament, mai exact la anestezie. Nu puteam să cred, în ce se transformase ziua mea ? Anestezie ? Pentru ce anestezie ? Să ma ţină cineva ! O să leşin !

Anyway, mă duc să îmi fac un test, să văd dacă am alergie la anestezie. Surpriză, nu se mai faceau teste o săptămână ! Am crezut că am scăpat, că nu se mai întamplă nimic, dar intervenţia ce avea să mi se facă putea fi facută şi fără anestezie, era mai dureroasă, dar nu imposibil de facut fără anestezie. Cât noroc să am într-o singură zi ?

Mi se spune " oricât te-ar durea, te rog să strangi din dinţi şi să nu te mişti, e totuşi un ac în plămânul tău. " Octavian era lângă mine, nu m-a lăsat o clipă. Mă întorc speriată, cu ochii mari la el şi aştept .. Se uită la mine şi-mi zice " hai că n-o să doară şi nu durează mult, o să fie bine şi te rog să nu plângi. Şi ca să ştii, am chemat-o pe doamna că dacă te doare să te uiţi urât la ea, nu la mine, nu vreau să fii suparată pe mine ! " Atunci m-am calmat şi am zis că trebuie să fiu tare. Ştiindu-l pe Octavian în stânga mea mă simţeam mai bine. A durut ca naiba, dar nu m-am mişcat, era un ac în plămânul meu .. Când a terminat, ştiu că Alina m-a ajutat să mă îmbrac, a rămas cu mine, a avut grijă de mine şi mi-a spus cât de curajoasă am fost.

După toată agitaţia mi s-a spus că am aproape tot plămânul drept acoperit de apă, iar ei au luat acum puţin din lichid ca să vadă de la ce s-a format, iar eu va trebui să rămân sub observaţia lor.. Octavian a stat cu mine, mi-a explicat că totul va fi bine şi că e bine că am venit la spital, a glumit cu mine şi m-a făcut să simt că e omul de care aveam nevoie în momentele alea, mi-a promis că orice am el mă va face bine, nu mă lasă aşa !

Într-un final au plecat toţi, matuşa, Octavian, Alina, tatăl meu vitreg.. Într-un final rămăsesem singură şi-mi doream să fiu la mine acasă, nu într-un pat de spital .. Timpul trecea aşa greu. Venise noaptea şi eu eram pentru prima oară internată într-un spital, cum să dorm ? A trebuit să plâng ore întregi, să mă calmez ca apoi sa adorm.. Bineînţeles că m-am trezit din oră în oră, bineînţeles că mă tot întrebam " CE CAUT AICI ? "

Ce sa si faci sa fie bine ? Pare ca orice ai face nu esti destul de bun, orice ai face se gaseste cineva sa te critice, sa incerce sa te schimbe pana te doboara. Se face ca acea persoana sa fie picatura care umple paharul plin de mizerii si de toate tampeniile din viata ta. 

De ce o lasi sa te distruga ? Iti vine sa ramai acolo, la pamant, sa nu te mai ridici niciodata, sa astepti o minune care e clar ca nu va veni pentru ca ai tu nevoie de ea. 

Intr-un final, de la pamant, realizezi ca ai trait din iluzii. Fericirea e o iluzie, o stare de moment, nu tine niciodata, iar cei ce spun ca sunt fericiti nu sunt decat niste ipocriti indoctrinati cu iluzii. 

Totodata, nu exista nici persoane care sa ramana langa tine. Suntem niste animale ghidate de instinct, care plecam mereu in cautarea a ceva nou. Dragostea e si ea o iluzie, poate mai devastatoare ca fericirea. 

Realitatea e alta, desi ne e greu s-o recunoastem, o stim cu totii. Realitatea e cruda, iar cand descoperim asta, devenim la fel ca ea, cruzi, reci, indiferenti, fara sentimente. Alt mod de a supravietui eu nu vad.

eu ? insuportabila.

Ma simt pierduta, fara scapare, intr-un univers paralel. Si cum era de asteptat, nu poate ajunge nimeni la mine oricat ar incerca.

 Imi doresc sa ma salveze cineva, imi doresc sa imi intinda o mana si sa-mi spuna: " gata, s-a terminat, esti bine acum, o sa am eu grija de tine ! ". 

Dar nu se intampla asa. Atunci cand simt ca cineva e gata sa ma aduca pe o linie de plutire, in secunda urmatoare dispare orice sentiment de salvare, dispare totul, iar eu raman in continuare cu mine.. 

Sunt o prezenta insuportabila. O companie neplacuta. Cum m-as putea astepta sa fie cineva langa mine cand nici macar eu nu sunt capabila sa ma suport ? 

Poate ca cer imposibilul, poate ca ma insel mult in privinta a tot ce ma inconjoara, poate ca nu o sa fie totul bine asa cum tind mereu sa cred. 

Nu, chiar nu o sa fie totul bine. O sa fie totul al dracu' de greu. Pana acum a fost usor, acum ma lovesc de toate, acum imi doresc sa ma intorc la zilele "grele" din alte vremuri, acum nu mai sunt sigura de nimic si de nimeni, acum am ramas eu cu prezenta mea insuportabila !

Iubirea.

 

Iubire e atunci cand adormi cu el in gand, fiind ultima persoana la care te-ai gandit.

Iubire e atunci cand te trezesti, iar primul care iti vine in minte e el.

Iubire e atunci cand vrei sa stii tot timpul ca el e bine.

Iubire e atunci cand ii porti mai multa grija decat iti porti tie.

Iubire e atunci cand esti si tu trista doar pentru ca el e trist. 

Iubire e atunci cand esti tu fericita doar pentru ca il vezi pe el fericit.

Iubire e atunci cand zambesti cand il vezi. 

Iubire e atunci cand inima iti bate mai repede cand e langa tine. 

Iubire e atunci cand iti doresti sa fie mereu langa tine. 

Iubire e atunci cand iti doresti sa-i auzi vocea.

Iubire e atunci cand el e perfect in ochii tai.

Iubire e atunci cand esti langa el si iti e de ajuns sa-l privesti.

Iubire e atunci cand iti e frica sa nu-l pierzi.

Iubire e atunci cand realizezi ca pe el l-ai cautat pana acum, ca el e tot ce ti-ai dorit.

Iubire e atunci cand iti dai seama ca iti poate schimba el toata starea. 

Iubire e atunci cand ti se inmoaie picioarele cand te suna. 

Iubire e atunci cand ti se taie respiratia cand se uita in ochii tai. 

Iubire e atunci cand nu poti dormi linistita doar pentru ca nu ti-a zis el "noapte buna". 

Intr-un final incepi sa-l iubesti cu adevarat. Iar cand nu-ti mai dai seama de ce-l iubesti, atunci inseamna ca-l iubesti cu adevarat ! Nu trebuie sa stii de ce, doar iubeste-l !

how can this be possible ?

Cum am ajuns aici ? Eram .. Eram alta persoana.

 Eram o copila, cu un suflet mare, care arata tot timpul cat de mult ii pasa de cineva, care ar fi dat totul pentru binele celor din jur, in dictionarul meu nu exista cuvantul "nu", nu puteam refuza cand mi se cerea ajutorul, eram disponibila la orice ora din zi si din noapte pentru oricine avea nevoie de mine si iertam .. Iertam orice greseala.

 Zambeam mult. O da, chiar zambeam mult.

 Insa noptile-mi erau incetosate de lacrimi, nesemnificative ce-i drept, dar erau lacrimi care la momentul acela parca-mi distrugeau lumea .. 

Ce mai conta ? A doua zi ma puteam afisa cu acelasi zambet pe fata, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. 

Dar eram bine. Simteam .. Ma simteam plina de viata. 

Acum ma simt lipsita de mine.

Nu mai sunt bleguta aceea de acum ceva timp.

Am ochii larg deschisi, am un lacat pe inima, am un scut care ma protejeaza de minciuni, am o masca pe care o port in fiecare zi pentru a-mi ascunde adevarata fata. Prefer ca lumea sa ma considere rece, dura, decat sa vad din nou cum e sa insemni.. nimic.

Calc-o !!

Accelereaz-o ! Pana la fund ! Du-ma departe ..

Asa cum nu a reusit nimeni sa o faca pana acum. Asa cum poate nu o sa reusesti nici tu, dar macar incearca.

Si incearca sa nu ma mai aduci inapoi niciodata. Incearca sa ma duci undeva departe unde nu ma cunoaste nimeni, unde nu imi stie nimeni povestea, unde pot sa incep o viata noua.

 Du-ma departe de toate amintirile !

Nu vreau sa-l mai vad. Nu vreau sa-i mai vad chipul care ma face sa tremur cand ma priveste, nu vreau sa-i simt atingerea care imi da fiori, nu vreau sa incep sa vorbesc iar despre el cum o fac acum.

Tu doar accelereaz-o ! Nu imi pasa daca nu ma mai intorc niciodata, cum nici lui nu-i pasa ! Nu-mi pasa daca se termina totul acum. Doar du-ma departe, orice ar fi sa se intample ..